Directiva 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata in ceea ce priveste normele privind facturarea
2012-12-31 – Termen de transpunere 31 decembrie 2010.
2010-07-22 – Publicata in JO L 189 din 22.7.2010. [Fisa act Eur-lex - HTML]
Elemente de noutate: Directiva cuprinde printre alete masuri in vederea simplificarii diverselor cerinte existente cu privire la facturare, inclusiv facturarea electronica.
Directiva prevede tratamentul egal aplicat facturilor pe hartie si celor electronice. Facturile electronice sunt definite ca facturi emise sau primite in format electronic.
Principiul aplicabil atat facturilor in format electronic cat si pe suport de hartie este ca autenticitatea sursei, integritatea continutului si lizibilitatea facturii sa fie asigurate din momentul emiterii facturii si
pana la sfarsitul perioadei de arhivare a facturii. Orice metoda de control intern poate fi folosita pentru a face legatura intre facturile emise si livrarile de bunuri sau servicii efectuate.
Folosirea mijloacelor tehnologice poate de asemenea sa asigure indeplinirea conditiilor de mai sus in cazul emiterii de facturi in format electronic. Exemplele de tehnologii existente mentionate in
Directiva 2010/45/UE cuprind metoda EDI (schimbul electronic de date) si semnaturile electronice avansate, create in baza unui certificat specific si printr-un sistem securizat de creare a semnaturilor.
Actul comunitar mai cuprinde prevederi privind autofacturarea, faturile simplificate, traducerea facturilor, precizarile de pe factura, moneda, facturi centralizatoare, cateva modificari in ceea ce priveste faptul generator si exigibilitatea TVA, dreptul de deducere a TVA, etc.
Statele Membre sunt obligate sa implementeze in legislatia nationala prevederile Directivei pana la 31 decembrie 2012.
DIRECTIVA 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata in ceea ce priveste normele privind facturarea »»»
Directiva 2009/162/UE a Consiliului din 22 decembrie 2009 de modificare a anumitor dispozitii ale Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, in special articolul 113,
avand in vedere propunerea Comisiei,
avand in vedere avizul Parlamentului European [1],
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [2],
hotarand in conformitate cu procedura legislativa speciala,
intrucat:
(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata [3] ar trebui modificata in vederea incorporarii anumitor modificari care sunt in primul rand de natura tehnica. »»»
DIRECTIVA 2009/47/CE modifica prevederile Directivei 2006/112/CE in ceea ce priveste cotele reduse ale taxei pe valoarea adaugata. DIRECTIVA 2009/47/CE a fost publicata in Jurnalul Oficial L 116 , 09/05/2009 p. 0018 – 0020. [fisa act EUR-lex - HTML] »»»
DIRECTIVA 2008/117/CE modifica Directiva 2006/112/CE cu privire la masurile in vederea combaterii fraudei fiscale legate de operatiunile intracomunitare.
Directiva 2008/117/CE a fost publicata in Jurnalul Oficial L 014 , 20/01/2009 p. 0007 – 0009 [fisa act EUR-lex - HTML] »»»
DIRECTIVA 2008/8/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de modificare a Directivei 2006/112/CE in ceea ce priveste locul de prestare a serviciilor
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 93,
avand in vedere propunerea Comisiei,
avand in vedere avizul Parlamentului European [1],
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [2],
intrucat:
(1) Realizarea pietei interne, globalizarea, dereglementarea si schimbarile tehnologice au contribuit la producerea unor schimbari de proportii in volumul si natura comertului cu servicii. Posibilitatea prestarii la distanta a unui numar de servicii este din ce in ce mai mare. Drept urmare, de-a lungul anilor s-au luat treptat diferite masuri pentru a face fata situatiei, astfel incat, in prezent, multe servicii specifice sunt taxate pe baza principiului destinatiei.
(2) Pentru o buna functionare a pietei interne este necesara modificarea Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoare adaugata [3] in ceea ce priveste locul de prestare a serviciilor, ca urmare a strategiei Comisiei de modernizare si simplificare a modului de operare a sistemului comun de TVA.
(3) Pentru toate prestarile de servicii locul de taxare ar trebui sa fie, in principiu, locul in care are loc consumul. În cazul in care norma generala privind locul de prestare a serviciilor ar fi astfel modificata, anumite exceptii de la aceasta norma ar fi in continuare necesare din motive atat administrative, cat si de politica.
(4) În cazul prestarilor de servicii catre persoane impozabile, norma generala privind locul de prestare a serviciilor ar trebui sa ia in considerare locul unde este stabilit destinatarul, si nu cel unde este stabilit furnizorul. Pentru definirea normelor privind locul de prestare a serviciilor si pentru minimizarea obligatiilor intreprinderilor, persoanele impozabile care desfasoara si activitati neimpozabile ar trebui considerate persoane impozabile pentru toate serviciile care le sunt furnizate. În acelasi mod, persoanele juridice neimpozabile care sunt inregistrate in scopuri de TVA ar trebui considerate impozabile. Aceste dispozitii, potrivit normelor obisnuite, nu ar trebui sa se aplice si prestarilor de servicii destinate unei persoane impozabile pentru folosul sau personal sau al angajatilor sai.
(5) În cazul prestarilor de servicii catre persoane neimpozabile, norma generala ar trebui sa ramana cea conform careia locul de prestare a serviciilor este locul unde furnizorul si-a stabilit sediul activitatii sale economice.
(6) În anumite situatii nu sunt aplicabile normele generale privind locul de prestare a serviciilor persoanelor impozabile si neimpozabile, ci anumite exceptii mentionate expres. Aceste exceptii ar trebui sa aiba la baza in principal criteriile deja existente si sa reflecte principiul taxarii la locul consumului, fara sa impuna sarcini administrative disproportionate asupra anumitor comercianti.
(7) Atunci cand unei persoane impozabile ii sunt prestate servicii de catre o persoana stabilita intr-un alt stat membru, mecanismul de taxare inversa ar trebui sa se aplice in mod obligatoriu in anumite cazuri, si anume persoana impozabila insasi ar trebui sa estimeze valoarea corespunzatoare a TVA pentru serviciile care ii sunt prestate.
(8) Pentru a simplifica obligatiile impuse intreprinderilor care desfasoara anumite activitati in state membre in care nu isi au sediul, ar trebui stabilit un sistem prin care acestea sa poata beneficia de un punct de contact electronic unic pentru identificarea in scopuri de TVA si pentru declararea TVA. Pana la crearea unui astfel de sistem, ar trebui utilizat sistemul de facilitare a respectarii obligatiilor fiscale de catre persoanele impozabile nestabilite in Comunitate.
(9) În vederea asigurarii aplicarii corecte a prezentei directive, fiecare persoana impozabila inregistrata in scopuri de TVA ar trebui sa depuna o declaratie recapitulativa privind persoanele impozabile si persoanele juridice neimpozabile inregistrate in scopuri de TVA carora le-a prestat servicii taxabile carora li se aplica mecanismul de taxare inversa.
(10) Unele dintre modificarile privind locul de prestare a serviciilor ar putea sa aiba un impact considerabil asupra bugetelor statelor membre. Pentru a asigura o tranzitie armonioasa aceste modificari ar trebui introduse de-a lungul timpului.
(11) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstitutional pentru o legiferare mai buna [4], statele membre sunt incurajate sa elaboreze pe cont propriu si in interesul Comunitatii tabelele de corespondenta care sa ilustreze, pe cat posibil, corelatia dintre dispozitiile prezentei directive si masurile de punere in aplicare si sa le faca publice.
(12) Directiva 2006/112/CE ar trebui modificata in consecinta,
ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:
Articolul 1
De la 1 ianuarie 2009, Directiva 2006/112/CE se modifica dupa cum urmeaza:
1. La articolul 56, alineatul (3) se inlocuieste cu urmatorul text:
“(3) Alineatul (1) literele (j) si (k) si alineatul (2) se aplica pana la 31 decembrie 2009.”
2. La articolul 57, alineatul (2) se inlocuieste cu urmatorul text:
“(2) Alineatul (1) se aplica pana la 31 decembrie 2009.”
3. La articolul 59, alineatul (2) se inlocuieste cu urmatorul text:
“(2) Pana la 31 decembrie 2009, statele membre aplica articolul 58 litera (b) serviciilor de radiodifuziune si televiziune, prevazute la articolul 56 alineatul (1) litera (j), care sunt prestate catre persoane neimpozabile stabilite intr-un stat membru sau cu domiciliul stabil sau resedinta obisnuita intr-un stat membru, de catre o persoana impozabila care si-a stabilit sediul activitatii sale economice in afara Comunitatii sau care dispune de un sediu comercial fix in afara Comunitatii de la care sunt prestate serviciile sau care, in absenta unui astfel de sediu al activitatii sale economice sau a unui sediu comercial fix, isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita in afara Comunitatii.”
4. Articolul 357 se inlocuieste cu urmatorul text:
“Articolul 357
Prezentul capitol se aplica pana la 31 decembrie 2014.”
Articolul 2
De la 1 ianuarie 2010, Directiva 2006/112/CE se modifica dupa cum urmeaza:
1. Capitolul 3 din titlul V se inlocuieste cu urmatoarele:
“CAP. 3
Locul de prestare a serviciilor
Sectiunea 1
Definitii
Articolul 43
În vederea aplicarii normelor referitoare la locul de prestare a serviciilor:
1. O persoana impozabila care desfasoara si activitati sau operatiuni care nu sunt considerate livrari de bunuri sau prestari de servicii impozabile in conformitate cu articolul 2 alineatul (1) este considerata persoana impozabila pentru toate serviciile care i-au fost prestate;
2. O persoana juridica neimpozabila care este inregistrata in scopuri de TVA este considerata persoana impozabila.
Sectiunea 2
Norme generale
Articolul 44
Locul de prestare a serviciilor catre o persoana impozabila care actioneaza ca atare este locul unde respectiva persoana si-a stabilit sediul activitatii sale economice. Cu toate acestea, in cazul in care aceste servicii sunt furnizate catre un sediu comercial fix al persoanei impozabile, aflat in alt loc decat sediul activitatii sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se afla respectivul sediu comercial fix. În absenta unui astfel de loc sau sediu comercial fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabila care primeste aceste servicii isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita.
Articolul 45
Locul de prestare a serviciilor catre o persoana neimpozabila este locul unde prestatorul si-a stabilit sediul activitatii sale economice. Cu toate acestea, in cazul in care aceste servicii sunt prestate de la un sediu comercial fix al prestatorului, aflat in alt loc decat sediul activitatii sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se afla respectivul sediu comercial fix. În absenta unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde prestatorul isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita.
Sectiunea 3
Dispozitii speciale
Subsectiunea 1
Prestarea de servicii de catre intermediari
Articolul 46
Locul de prestare a serviciilor catre o persoana neimpozabila, de catre un intermediar care actioneaza in numele si in contul altei persoane, este locul in care este efectuata operatiunea principala in conformitate cu prezenta directiva.
Subsectiunea 2
Prestarea de servicii legate de bunuri imobile
Articolul 47
Locul de prestare a serviciilor legate de bunuri imobile, inclusiv serviciile prestate de experti si agenti imobiliari, de cazare in sectorul hotelier sau in sectoare cu functie similara, precum tabere de vacanta sau locuri amenajate pentru camping, de acordare de drepturi de utilizare a bunurilor imobile si de servicii de pregatire si coordonare a lucrarilor de constructii, de exemplu, serviciile prestate de arhitecti si de societatile care asigura supravegherea pe santier, este locul unde este situat bunul imobil respectiv.
Subsectiunea 3
Prestarea de servicii de transport
Articolul 48
Locul de prestare a serviciilor de transport de calatori este locul unde are loc transportul, in functie de distantele parcurse.
Articolul 49
Locul de prestare a serviciilor de transport de bunuri, altul decat transportul intracomunitar de bunuri, catre persoane neimpozabile, este locul unde are loc transportul, proportional cu distantele parcurse.
Articolul 50
Locul de prestare a serviciilor de transport intracomunitar de bunuri catre persoane neimpozabile este locul de plecare a transportului.
Articolul 51
“Transport intracomunitar de bunuri” inseamna orice transport de bunuri pentru care locul de plecare si locul de sosire sunt situate pe teritoriile a doua state membre diferite.
“Loc de plecare” inseamna locul unde incepe efectiv transportul de bunuri, indiferent de distantele parcurse pentru a ajunge la locul unde se gasesc bunurile, iar “loc de sosire” inseamna locul unde se incheie efectiv transportul de bunuri.
Articolul 52
Statele membre pot sa nu aplice TVA pentru aceea parte din serviciul de transport intracomunitar de bunuri catre persoane neimpozabile care consta in traversarea de ape ce nu fac parte din teritoriul Comunitatii.
Subsectiunea 4
Prestarea de servicii culturale, artistice, sportive, stiintifice, educationale, de divertisment si de alte servicii similare, de servicii auxiliare transportului, precum si de servicii de evaluare a bunurilor mobile si privind efectuarea de lucrari asupra acestora
Articolul 53
Locul de prestare a serviciilor principale si auxiliare legate de activitati culturale, artistice, sportive, stiintifice, educationale, de divertisment sau de alte activitati similare, cum ar fi targurile si expozitiile, inclusiv serviciile prestate de organizatorii acestor activitati, este locul in care respectivele activitati se desfasoara efectiv.
Articolul 54
Locul de prestare a urmatoarelor servicii catre persoane neimpozabile este locul unde aceste servicii sunt prestate efectiv:
(a) activitati auxiliare transportului, precum incarcarea, descarcarea, manipularea si alte activitati similare;
(b) evaluari ale bunurilor mobile corporale si lucrari efectuate asupra acestora.
Subsectiunea 5
Prestarea de servicii de restaurant si catering
Articolul 55
Locul de prestare a serviciilor de restaurant si catering, in afara celor prestate efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor pe parcursul unei parti a unei operatiuni de transport de calatori efectuate in cadrul Comunitatii, este locul unde aceste servicii sunt prestate efectiv.
Subsectiunea 6
Închirierea mijloacelor de transport
Articolul 56
(1) Locul de inchiriere pe termen scurt a unui mijloc de transport este locul in care mijlocul de transport este pus efectiv la dispozitia clientului.
(2) În sensul alineatului (1), “termen scurt” inseamna posesia sau utilizarea continua a mijlocului de transport pe o perioada de maximum treizeci de zile si, in cazul ambarcatiunilor maritime, pe o perioada de maximum nouazeci de zile.
Subsectiunea 7
Prestarea de servicii de restaurant si catering pentru consum la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor
Articolul 57
(1) Locul de prestare a serviciilor de restaurant si catering furnizate efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor in timpul unei parti a unei operatiuni de transport de calatori efectuata in Comunitate este locul de plecare a transportului de calatori.
(2) În sensul alineatului (1), “parte a unei operatiuni de transport de calatori efectuata in Comunitate” inseamna acea parte a operatiunii efectuate, fara escala in afara Comunitatii, intre punctul de plecare si punctul de sosire a transportului de calatori.
“Punctul de plecare a unui transport de calatori” inseamna primul punct stabilit pentru imbarcarea calatorilor in interiorul Comunitatii, daca este cazul dupa o oprire in afara Comunitatii.
“Punctul de sosire a unui transport de calatori” inseamna ultimul punct stabilit pentru debarcarea in interiorul Comunitatii a calatorilor care s-au imbarcat in Comunitate, daca este cazul inaintea unei opriri in afara Comunitatii.
În cazul unei calatorii dus-intors, traseul de retur este considerat o operatiune de transport separata.
Subsectiunea 8
Prestarea de servicii electronice catre persoane neimpozabile
Articolul 58
Locul de prestare a serviciilor furnizate pe cale electronica, in special a celor prevazute in anexa II, atunci cand sunt prestate catre persoane neimpozabile stabilite intr-un stat membru sau care isi au domiciliul stabil sau resedinta obisnuita intr-un stat membru, de catre o persoana impozabila care si-a stabilit sediul activitatii economice in afara Comunitatii sau care detine in afara Comunitatii un sediu comercial fix de unde presteaza serviciile sau care, in absenta unui astfel de sediu al activitatii economice sau sediu comercial fix, isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita in afara Comunitatii, este locul in care persoana neimpozabila este stabilita sau isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita.
În cazul in care furnizorul unui serviciu si clientul sau comunica prin intermediul postei electronice, acest lucru nu inseamna, in sine, ca serviciul furnizat este un serviciu furnizat pe cale electronica.
Subsectiunea 9
Prestarea de servicii catre persoane neimpozabile in afara Comunitatii
Articolul 59
Locul de prestare a urmatoarelor servicii catre o persoana neimpozabila care este stabilita sau isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita in afara Comunitatii este locul unde respectiva persoana este stabilita, isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita:
(a) transferurile si cesiunile de drepturi de autor, brevete, licente, marci si alte drepturi similare;
(b) serviciile de publicitate;
(c) serviciile prestate de consultanti, ingineri, birouri de consultanta, avocati, contabili si alte servicii similare, precum si prelucrarile de date si furnizarea de informatii;
(d) obligatiile de a se abtine de la desfasurarea, totala sau partiala, a unei activitati economice sau a unui drept prevazut la prezentul articol;
(e) operatiunile bancare, financiare si de asigurari, inclusiv de reasigurari, cu exceptia inchirierii de seifuri;
(f) punerea la dispozitie de personal;
(g) inchirierea de bunuri mobile corporale, cu exceptia tuturor mijloacelor de transport;
(h) acordarea accesului la sistemele de distributie a gazelor naturale si a electricitatii si prestarea de servicii de transport sau de transmitere prin aceste sisteme, precum si prestarea de alte servicii direct legate de acestea;
(i) serviciile de telecomunicatii;
(j) serviciile de radiodifuziune si televiziune;
(k) serviciile furnizate pe cale electronica, in special cele prevazute in anexa II.
În cazul in care prestatorul unui serviciu si clientul sau comunica prin intermediul postei electronice, acest lucru nu inseamna, in sine, ca serviciul prestat este un serviciu prestat pe cale electronica.
Subsectiunea 10
Evitarea dublei impozitari sau a neimpozitarii
Articolul 59a
Pentru a evita dubla impozitare, neimpozitarea sau denaturarea concurentei, statele membre pot considera, in ceea ce priveste serviciile al caror loc de prestare este reglementat de articolele 44, 45, 56, si 59,
(a) locul prestarii unuia sau a tuturor serviciilor respective, in cazul in care este situat pe teritoriul lor, ca fiind situat in afara Comunitatii, atunci cand utilizarea si exploatarea efectiva a serviciilor au loc in afara Comunitatii;
(b) locul prestarii unuia sau a tuturor serviciilor respective, in cazul in care este situat in afara Comunitatii, ca fiind situat pe teritoriul lor, atunci cand utilizarea si exploatarea efectiva a serviciilor au loc pe teritoriul lor.
Cu toate acestea, prezenta dispozitie nu se aplica serviciilor prestate pe cale electronica in cazul in care respectivele servicii sunt prestate unor persoane neimpozabile nestabilite in Comunitate.
Articolul 59b
Statele membre aplica articolul 59a litera (b) serviciilor de telecomunicatii, radiodifuziune si televiziune, prevazute la articolul 59 primul paragraf litera (j), care sunt prestate unor persoane neimpozabile stabilite intr-un stat membru sau care isi au domiciliul stabil sau resedinta obisnuita intr-un stat membru, de catre o persoana impozabila care si-a stabilit sediul activitatii economice in afara Comunitatii sau care detine in afara Comunitatii un sediu comercial fix de unde presteaza serviciile sau care, in absenta unui astfel de sediu al activitatii economice sau sediu comercial fix, isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita in afara Comunitatii.”
2. La articolul 98 alineatul (2), al doilea paragraf se inlocuieste cu urmatorul text:
“Cotele reduse nu se aplica serviciilor furnizate pe cale electronica.”
3. Teza introductiva a articolului 170 se inlocuieste cu urmatorul text:
“Toate persoanele impozabile care, in sensul articolului 1 din Directiva 86/560/CEE [*****], al articolului 2 punctul 1 si al articolului 3 din Directiva 2008/9/CE [******] si al articolului 171 din prezenta directiva, nu sunt stabilite in statul membru in care cumpara bunuri si servicii sau importa bunuri supuse TVA au dreptul de a obtine o rambursare a TVA in cauza, in masura in care bunurile si serviciile sunt utilizate in urmatoarele scopuri:
4. Articolul 171 se modifica dupa cum urmeaza:
(a) alineatul (1) se inlocuieste cu urmatorul text:
“(1) TVA este rambursata persoanelor impozabile care sunt stabilite intr-un alt stat membru decat statul membru in care cumpara bunuri si servicii sau importa bunuri supuse TVA, in conformitate cu normele detaliate stabilite in Directiva 2008/9/CE.”
(b) alineatul (3) se inlocuieste cu urmatorul text:
“(3) Directiva 86/560/CEE nu se aplica:
(a) cuantumurilor TVA care, conform legislatiei statului membru in care se face rambursarea, au fost facturate incorect;
(b) cuantumurilor TVA facturate pentru livrari de bunuri care sunt sau pot fi scutite de TVA in temeiul articolului 138 sau al articolului 146 alineatul (1) litera (b).”
5. Se introduce articolul 171a avand urmatorul text:
“Articolul 171a
În loc sa acorde o rambursare, in temeiul Directivelor 86/560/CEE sau 2008/9/CE, pentru acele livrari de bunuri sau prestari de servicii catre o persoana impozabila, pentru care respectiva persoana este obligata sa plateasca TVA conform articolelor 194-197 sau 199, statele membre pot sa autorizeze deducerea taxei respective in temeiul procedurii stabilite la articolul 168. Pot fi mentinute restrictiile care sunt deja in vigoare in temeiul articolului 2 alineatul (2) si al articolului 4 alineatul (2) din Directiva 86/560/CEE.
În acest scop, statele membre pot sa excluda persoana impozabila care are obligatia de a plati TVA de la procedura de rambursare, in temeiul Directivelor 86/560/CEE sau 2008/9/CE.”
6. La sectiunea 1 din capitolul 1 al titlului XI, se introduce urmatorul articol 192a:
“Articolul 192a
În sensul prezentei sectiuni, o persoana impozabila care are un sediu comercial fix pe teritoriul statului membru in care trebuie platita taxa este considerata persoana impozabila care nu este stabilita in acel stat membru atunci cand se intrunesc urmatoarele conditii:
(a) persoana livreaza bunuri sau presteaza servicii supuse TVA pe teritoriul statului membru respectiv;
(b) sediul pe care furnizorul il are pe teritoriul statului membru respectiv nu participa la respectiva livrare/prestare.”
7. Articolul 196 se inlocuieste cu urmatorul text:
“Articolul 196
TVA este datorata de orice persoana impozabila sau persoana juridica neimpozabila inregistrata in scopuri de TVA si careia ii sunt prestate serviciile prevazute la articolul 44, atunci cand serviciile sunt prestate de o persoana impozabila care nu este stabilita pe teritoriul statului membru respectiv.”
8. La articolul 214 se adauga urmatoarele litere:
“(d) orice persoana impozabila care, pe teritoriul sau respectiv, primeste servicii pentru care are obligatia de a plati TVA in temeiul articolului 196;
(e) orice persoana impozabila, stabilita pe teritoriul sau respectiv, care furnizeaza servicii pe teritoriul altui stat membru, pentru care numai beneficiarul serviciilor are obligatia de a plati TVA in temeiul articolului 196.”
9. Articolul 262 se inlocuieste cu urmatorul text:
“Articolul 262
Orice persoana impozabila inregistrata in scopuri de TVA depune o declaratie recapitulativa in care mentioneaza:
(a) clientii inregistrati in scopuri de TVA, carora le-a livrat bunuri in conditiile mentionate la articolul 138 alineatul (1) si alineatul (2) litera (c);
(b) persoanele inregistrate in scopuri de TVA carora le-a livrat bunuri, care la randul lor i-au fost livrate prin intermediul achizitiilor intracomunitare mentionate la articolul 42;
(c) persoanele impozabile si persoanele juridice neimpozabile inregistrate in scopuri de TVA, carora le-a prestat servicii, altele decat serviciile care sunt scutite de TVA in statul membru in care operatiunea este impozabila si pentru care beneficiarul are obligatia de a plati TVA in temeiul articolului 196.”
10. La articolul 264, alineatul (1) se modifica dupa cum urmeaza:
(a) literele (a) si (b) se inlocuiesc cu urmatorul text:
“(a) numarul de identificare in scopuri de TVA al persoanei impozabile din statul membru in care trebuie depusa declaratia recapitulativa, pe baza caruia respectiva persoana a efectuat livrarea de bunuri in conditiile mentionate la articolul 138 alineatul (1) si a prestat servicii impozabile in conditiile stabilite la articolul 44;
(b) numarul de identificare in scopuri de TVA al persoanei care achizitioneaza bunurile sau primeste serviciile in alt stat membru decat cel in care trebuie depusa declaratia recapitulativa, pe baza caruia i-au fost furnizate bunurile sau prestate serviciile;”;
(b) litera (d) se inlocuieste cu urmatorul text:
“(d) pentru fiecare persoana care a achizitionat bunuri sau a primit servicii, valoarea totala a livrarilor de bunuri si valoarea totala a prestarilor de servicii efectuate de persoana impozabila;”.
11. Articolul 358 se modifica dupa cum urmeaza:
(a) punctul 2 se inlocuieste cu urmatorul text:
“2. “servicii electronice” si “servicii furnizate pe cale electronica” inseamna serviciile prevazute la articolul 59 primul paragraf litera (k);”;
(b) punctul 4 se inlocuieste cu urmatorul text:
“4. “stat membru de consum” inseamna statul membru in care se considera ca sunt prestate serviciile electronice, in conformitate cu articolul 58;”.
12. În anexa II titlul se inlocuieste cu urmatorul text:
“LISTA ORIENTATIVA A SERVICIILOR FURNIZATE PE CALE ELECTRONICA MENȚIONATE LA ARTICOLUL 58 ȘI LA ARTICOLUL 59 PRIMUL PARAGRAF LITERA (K)”.
Articolul 3
De la 1 ianuarie 2011, articolele 53 si 54 din Directiva 2006/112/CE se inlocuiesc cu urmatorul text:
“Articolul 53
Locul de prestare a serviciilor legate de acordarea accesului la evenimente culturale, artistice, sportive, stiintifice, educationale, de divertisment sau alte evenimente similare, cum ar fi targurile si expozitiile, precum si a serviciilor auxiliare legate de acordarea acestui acces, prestate unei persoane impozabile, este locul in care respectivele evenimente se desfasoara efectiv.
Articolul 54
(1) Locul de prestare a serviciilor principale si auxiliare legate de activitati culturale, artistice, sportive, stiintifice, educationale, de divertisment sau de activitati similare, cum ar fi targurile si expozitiile, inclusiv serviciile prestate de organizatorii acestor activitati, prestate unei persoane neimpozabile, este locul in care respectivele activitati se desfasoara efectiv.
(2) Locul de prestare a urmatoarelor servicii catre o persoana neimpozabila este locul unde aceste servicii sunt prestate efectiv:
(a) activitati auxiliare transportului, precum incarcarea, descarcarea, manipularea si alte activitati similare;
(b) evaluari ale bunurilor mobile corporale si lucrari efectuate asupra acestora.”
DIRECTIVA 2006/112/CE a CONSILIULUI din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata (directiva TVA, directiva 112/2006)
2010-01-15 – Versiune consolidata: DIRECTIVA-2006-112-CE-sistemul-TVA-VconsolidataRO-15-01-2010.pdf
2010-01-15 – Modificata prin DIRECTIVA 2009/162/UE a Consiliului din 22 decembrie 2009 de modificare a anumitor dispozitii ale Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata html pdf.RO
2010-01-10 – Versiune consolidata: DIRECTIVA-2006-112-CE-sistemul-TVA-VconsolidataRO-01-01-2010.pdf
2010-01-01 – Modificata partiala prin DIRECTIVA 2008/8/CE A CONSILIULUI din 12 februarie 2008 de modificare a Directivei 2006/112/CE in ceea ce priveste locul de prestare a serviciilor – html pdf.RO
2009-07-24 – Versiune consolidata: DIRECTIVA-2006-112-CE-sistemul-TVA-VconsolidataRO-24-07-2009.pdf
2009-07-24 – Modificata prin DIRECTIVA 2009/69/CE a CONSILIULUI din 25 iunie 2009 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata, cu privire la evaziunea fiscala legata de import html pdf.RO »»»
DIRECTIVA 2008/8/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de modificare a Directivei 2006/112/CE in ceea ce priveste locul de prestare a serviciilor »»»
DIRECTIVA 2007/75/CE a Consiliului din 20 decembrie 2007 de modificare a Directivei 2006/112/CE in ceea ce priveste anumite dispozitii temporare referitoare la cotele taxei pe valoarea adaugata »»»
Directiva 2006/138/CE a Consiliului din 19 decembrie 2006 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun de taxa pe valoarea adaugata, in ceea ce priveste perioada de aplicare a regimului taxei pe valoarea adaugata aplicabil serviciilor de radiodifuziune si televiziune si anumitor servicii furnizate electronic »»»
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 93,
avand in vedere propunerea Comisiei,
avand in vedere avizul Parlamentului European,
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European,
intrucat:
(1) Directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata: baza unitara de evaluare [1] a fost modificata in mod substantial in mai multe etape. La efectuarea noilor modificari ale directivei mentionate anterior, este de dorit, din motive de claritate si rationalizare, ca directiva mentionata sa fie reformata.
(2) Textul reformat va include toate dispozitiile inca aplicabile ale Directivei 67/227/CEE a Consiliului din 11 aprilie 1967 privind armonizarea legislatiilor statelor membre privind impozitele pe cifra de afaceri [2]. Prin urmare, aceasta directiva se abroga.
(3) În vederea asigurarii prezentarii acestor prevederi intr-o forma clara si logica, in conformitate cu principiul unei mai bune legiferari, este necesara reformarea structurii si formularii directivei, desi acest lucru nu antreneaza, in principiu, modificari de fond in legislatia existenta. Cu toate acestea, un numar mic de modificari substantiale sunt inerente exercitiului de reformare si este necesar sa fie, totusi, efectuate. În cazul in care asemenea modificari sunt efectuate, acestea sunt enumerate in totalitate in cadrul dispozitiilor care reglementeaza transpunerea si intrarea in vigoare.
(4) Realizarea obiectivului privind infiintarea unei piete interne presupune aplicarea in statele membre a legislatiei privind impozitele pe cifra de afaceri care sa nu denatureze conditiile concurentei sau sa impiedice libera circulatie a bunurilor si serviciilor. Prin urmare, este necesara realizarea acestei armonizari a legislatiei privind impozitele pe cifra de afaceri prin intermediul unui sistem privind taxa pe valoarea adaugata (TVA), astfel incat sa se elimine, pe cat posibil, factorii care pot denatura conditiile concurentei, atat la nivel national, cat si la nivel comunitar.
(5) Un sistem privind TVA atinge cel mai inalt grad de simplitate si neutralitate atunci cand taxa este perceputa intr-un mod cat mai general posibil si atunci cand sfera sa de aplicare acopera toate etapele productiei si distributiei, precum si prestarea de servicii. Prin urmare, adoptarea unui sistem comun care sa se aplice si comertului cu amanuntul este in interesul pietei interne si al statelor membre.
(6) Este necesar ca acest proces sa se efectueze in etape, intrucat armonizarea impozitelor pe cifra de afaceri determina in statele membre modificari in structura fiscala si consecinte apreciabile in domeniile bugetar, economic si social.
(7) Sistemul comun privind TVA este necesar sa conduca, chiar si in cazul in care cotele si scutirile nu sunt pe deplin armonizate, la o neutralitate in domeniul concurentei, astfel incat, pe teritoriul fiecarui stat membru, bunurile si serviciile similare sa suporte aceeasi sarcina fiscala, indiferent de lungimea lantului de productie si de distributie.
(8) În temeiul Deciziei 2000/597/CE, Euratom a Consiliului din 29 septembrie 2000 privind sistemul de resurse proprii ale Comunitatilor Europene [3], bugetul Comunitatilor Europene este necesar sa fie finantat in totalitate, fara sa aduca atingere altor venituri, din resursele proprii ale Comunitatilor. Acestea din urma este necesar sa includa resursele provenite din TVA si obtinute prin aplicarea unei cote uniforme a taxei la baze de stabilire determinate in mod uniform si in conformitate cu normele comunitare.
(9) Este esential a se prevedea o perioada de tranzitie care sa permita adaptarea treptata a legislatiilor nationale in domeniile mentionate.
(10) În respectiva perioada de tranzitie, operatiunile intracomunitare efectuate de persoane impozabile, altele decat persoanele scutite de la plata impozitului, sunt impozitate in statul membru de destinatie, in conformitate cu respectivele cote si in conditiile stabilite de catre statul membru respectiv.
(11) De asemenea, este necesar ca, in perioada de tranzitie respectiva, achizitiile intracomunitare de o anumita valoare efectuate de persoane scutite de la plata impozitului sau de persoane juridice neimpozabile, anumite vanzari intracomunitare la distanta si livrarea de mijloace de transport noi persoanelor fizice sau organismelor scutite de la plata impozitului sau neimpozabile sa fie impozitate in statul membru de destinatie, in conformitate cu respectivele cote si in conditiile stabilite de catre statul membru respectiv, in masura in care operatiunile respective pot cauza, in absenta unor dispozitii speciale, denaturari semnificative ale concurentei intre statele membre.
(12) Din motive legate de conditiile lor geografice, economice si sociale, anumite teritorii sunt excluse din sfera de aplicare a prezentei directive.
(13) Pentru a spori caracterul nediscriminatoriu al taxei, termenul “persoana impozabila” se defineste astfel incat statele membre sa il poata utiliza pentru a include persoanele care efectueaza in mod ocazional anumite operatiuni.
(14) Termenul “operatiune taxabila” poate conduce la dificultati, in special in ceea ce priveste operatiunile considerate ca fiind operatiuni taxabile. Prin urmare, conceptele in cauza este necesar sa fie clarificate.
(15) În vederea facilitarii schimburilor comerciale intracomunitare in domeniul lucrarilor privind bunurile mobile corporale, este necesar a stabili regimuri fiscale aplicabile operatiunilor respective atunci cand acestea sunt efectuate pentru un client care este identificat in scopuri de TVA intr-un alt stat membru decat cel in care operatiunea este efectuata fizic.
(16) O operatiune de transport de pe teritoriul unui stat membru este considerata un transport intracomunitar de bunuri in cazul in care este legat direct de o operatiune de transport efectuata intre state membre, pentru a simplifica nu numai principiile si regimurile de impozitare a serviciilor de transport intern respective, ci si normele aplicabile serviciilor auxiliare si serviciilor prestate de intermediari care participa la prestarea diferitelor servicii.
(17) Stabilirea locului efectuarii operatiunilor taxabile poate conduce la conflicte intre statele membre privind jurisdictia, in special in ceea ce priveste livrarea de bunuri care necesita montaj sau prestarea de servicii. Desi locul unde se desfasoara o prestare de servicii este considerat in principiu ca fiind locul unde prestatorul si-a stabilit locul de desfasurare a activitatii sale economice, acesta este definit ca aflandu-se in statul membru al clientului, in special in cazul anumitor servicii prestate intre persoane impozabile al caror cost este inclus in pretul bunurilor.
(18) Este necesar a clarifica definitia locului impozitarii pentru anumite operatiuni efectuate la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor in timpul unui transport de calatori in cadrul Comunitatii.
(19) Electricitatea si gazul sunt considerate bunuri in scopuri de TVA. Cu toate acestea, este foarte dificila determinarea locului livrarii. Pentru a evita dubla impozitare sau neimpozitarea si pentru a realiza o piata interna veritabila fara bariere legate de regimul TVA, locul livrarii de gaz, prin sistemul de distributie a gazelor naturale, sau de electricitate, inainte ca bunurile sa atinga etapa finala de consum, este necesar sa fie, prin urmare, locul in care clientul si-a stabilit sediul activitatii economice. Livrarea de electricitate si de gaz in etapa finala, adica de la comercianti si distribuitori catre consumatorul final, se impoziteaza la locul unde clientul utilizeaza si consuma efectiv bunurile.
(20) În cazul inchirierii unor bunuri mobile corporale, aplicarea normei generale conform careia prestarile de servicii sunt impozitate in statul membru in care este stabilit prestatorul poate conduce la o denaturare semnificativa a concurentei in cazul in care locatorul si locatarul sunt stabiliti in state membre diferite, iar cotele de impozitare din statele respective difera. Prin urmare, este necesar a stabili ca locul prestarii unui serviciu este locul in care clientul si-a stabilit sediul activitatii economice sau in care dispune de un sediu comercial fix pentru care a fost furnizat serviciul sau, in absenta acestora, locul unde isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita.
(21) Cu toate acestea, in ceea ce priveste inchirierea de mijloace de transport, este necesar, din motive de control, a se aplica cu strictete norma generala si a se considera, astfel, locul prestarii ca fiind locul in care prestatorul si-a stabilit sediul activitatii economice.
(22) Toate serviciile de telecomunicatii consumate in Comunitate se impoziteaza pentru a preveni denaturarea concurentei in acest domeniu. În acest scop, serviciile de telecomunicatii prestate persoanelor impozabile stabilite in Comunitate sau clientilor stabiliti in tari terte se impoziteaza, in principiu, la locul in care este stabilit clientul serviciilor. Cu toate acestea, pentru a asigura impozitarea uniforma a serviciilor de telecomunicatii prestate de persoane impozabile stabilite in teritorii terte sau in tari terte unor persoane neimpozabile stabilite in Comunitate si care sunt efectiv utilizate sau exploatate in Comunitate, este necesar ca statele membre sa prevada ca locul prestarii sa fie in Comunitate.
(23) De asemenea, pentru a preveni denaturari ale concurentei, serviciile de televiziune si de radiodifuziune si serviciile prestate pe cale electronica din teritorii terte sau tari terte unor persoane stabilite in Comunitate sau din Comunitate unor clienti stabiliti in teritorii terte sau tari terte se impoziteaza la locul de stabilire al clientului.
(24) Conceptele de fapt generator si exigibilitate a TVA este necesar sa fie armonizate in cazul in care introducerea sistemului comun privind TVA si orice modificare ulterioara a acestuia produc efecte in acelasi timp in toate statele membre.
(25) Baza de impozitare se armonizeaza astfel incat aplicarea TVA operatiunilor taxabile sa conduca la rezultate comparabile in toate statele membre.
(26) Cu scopul de a preveni pierderea de venituri fiscale prin operatiuni realizate de partile legate intre ele in scopul obtinerii de avantaje fiscale, este necesar, in conditii limitate specifice, ca statele membre sa aiba posibilitatea de a interveni in ceea ce priveste baza de impozitare a livrarilor de bunuri sau prestarilor de servicii si a achizitiilor intracomunitare de bunuri.
(27) Pentru combaterea evaziunii fiscale sau a fraudei, este necesar ca statele membre sa aiba posibilitatea de a include in baza de impozitare a unei operatiuni care implica prelucrarea aurului de investitii furnizat de un client valoarea aurului de investitii respectiv in cazul in care, prin prelucrarea sa, aurul isi pierde calitatea de aur de investitii. Este necesar ca atunci cand aplica aceste masuri, statele membre sa dispuna de un anumit grad de discretie.
(28) Pentru evitarea denaturarilor, eliminarea controalelor fiscale la frontiere implica nu numai o baza unitara de stabilire, ci si o aliniere suficienta intre statele membre in ceea ce priveste numarul de cote si nivelurile cotelor.
(29) Cota standard de TVA in vigoare in diferitele state membre, combinata cu mecanismul sistemului de tranzitie, asigura functionarea sistemului la un nivel acceptabil. Pentru a preintampina ca divergente in cotele standard de TVA aplicate de statele membre sa conduca la dezechilibre structurale in Comunitate si la denaturari ale concurentei in anumite sectoare de activitate, se fixeaza o cota standard minima de 15 %, sub rezerva unor revizuiri.
(30) Este necesar ca pentru a pastra caracterul neutru al TVA, cotele aplicate de statele membre sa permita, ca regula generala, deducerea TVA aplicate in etapa anterioara.
(31) În perioada de tranzitie, este necesar sa fie permise anumite derogari privind numarul si nivelul cotelor.
(32) Este necesar ca pentru o mai buna apreciere a impactului cotelor reduse, Comisia sa pregateasca un raport de evaluare privind impactul cotelor reduse aplicate serviciilor prestate la nivel local, in special in ceea ce priveste crearea de locuri de munca, cresterea economica si functionarea corespunzatoare a pietei interne.
(33) Este necesar ca pentru a combate problema somajului, statelor membre care doresc acest lucru sa li se permita sa experimenteze functionarea si impactul, in ceea ce priveste crearea de locuri de munca, ale unei reduceri a cotei TVA aplicate serviciilor cu mare aport de forta de munca. Reducerea respectiva poate micsora, de asemenea, tendintele intreprinderilor in cauza de a intra sau de a se mentine in economia subterana.
(34) Cu toate acestea, o asemenea reducere a cotei TVA nu este lipsita de riscuri pentru buna functionare a pietei interne si pentru caracterul neutru al taxei. Prin urmare, este necesar a se prevedea introducerea unei proceduri de autorizare pe o perioada fixa, dar suficient de lunga, pentru a permite evaluarea impactului cotelor reduse aplicate serviciilor prestate local. Pentru ca o astfel de masura sa ramana verificabila si limitata, sfera ei de aplicare se defineste cu strictete.
(35) Este necesar a se elabora o lista comuna a scutirilor, astfel incat resursele proprii ale Comunitatilor sa poata fi colectate intr-un mod uniform in toate statele membre.
(36) Atat in beneficiul persoanelor obligate la plata TVA, cat si al autoritatilor administrative competente, metodele de aplicare a TVA anumitor livrari si achizitiilor intracomunitare de produse supuse accizelor este necesar sa fie aliniate cu procedurile si obligatiile privind declararea in cazul expedierilor de astfel de produse intr-un alt stat membru prevazute de Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor si privind detinerea, circulatia si monitorizarea acestor produse [4].
(37) Livrarea de gaz prin sistemul de distributie a gazelor naturale si livrarea de electricitate sunt impozitate la locul de stabilire al clientului. Prin urmare, este necesar ca pentru a evita dubla impozitare, importul de astfel de produse sa fie scutit de TVA.
(38) În ceea ce priveste faptele generatoare de pe piata interna legate de schimburile comerciale intracomunitare de bunuri efectuate in perioada de tranzitie de persoane impozabile nestabilite pe teritoriul statului membru in care are loc achizitia intracomunitara de bunuri, inclusiv operatiunile in lant, este necesar a se prevedea masuri de simplificare care sa asigure un tratament egal in toate statele membre. În acest sens, este necesar sa se armonizeze dispozitiile privind sistemul de impozitare si persoana obligata la plata TVA datorata pentru asemenea operatiuni. Cu toate acestea, este necesar sa se excluda, in principiu, din regimurile respective, bunurile care sunt destinate a fi livrate in etapa de vanzare cu amanuntul.
(39) Dispozitiile care reglementeaza deducerile este necesar sa fie armonizate in masura in care ele afecteaza sumele efectiv colectate. Proportia de deducere este necesar sa fie calculata in mod similar in toate statele membre.
(40) Regimul care permite regularizarea deducerilor pentru bunurile de capital pe intreaga durata de viata a activului, in functie de utilizarea sa efectiva, este necesar sa poata fi aplicat, de asemenea, anumitor servicii asemanatoare bunurilor de capital.
(41) Este necesar a se preciza care sunt persoanele obligate la plata TVA, in special in cazul serviciilor prestate de o persoana care nu este stabilita in statul membru in care este datorata TVA.
(42) Este necesar ca statele membre sa fie in masura, in anumite cazuri, sa desemneze destinatarul livrarilor de bunuri sau al prestarilor de servicii ca persoana obligata la plata TVA. Aceasta masura permite statelor membre sa simplifice normele si sa combata evaziunea fiscala si frauda din sectoarele identificate si privind anumite tipuri de operatiuni.
(43) Este necesar ca statele membre sa aiba libertatea deplina de a desemna persoanele obligate la plata TVA la import.
(44) Este necesar ca statele membre sa poata adopta dispozitii care sa prevada ca alta persoana decat persoana obligata la plata TVA este responsabila solidar de plata taxei.
(45) Obligatiile persoanelor impozabile este necesar sa fie armonizate pe cat posibil, pentru a asigura garantiile necesare pentru colectarea TVA intr-un mod uniform in toate statele membre.
(46) Utilizarea facturarii electronice este necesar sa permita autoritatilor fiscale sa-si desfasoare activitatile de monitorizare. Este necesar, prin urmare, pentru a asigura functionarea corespunzatoare a pietei interne, elaborarea unei liste, armonizate la nivel comunitar, cu detaliile care se mentioneaza pe facturi si stabilirea unui numar de regimuri comune care reglementeaza utilizarea facturarii electronice si depozitarea electronica a facturilor, precum si autofacturarea si externalizarea operatiunilor de facturare.
(47) Sub rezerva unor conditii pe care le stabilesc, statele membre au obligatia de a permite elaborarea electronica a anumitor declaratii si deconturi si sa poata solicita utilizarea mijloacelor electronice.
(48) Necesitatea unei reduceri a formalitatilor administrative si statistice care sunt indeplinite de intreprinderi, in special de intreprinderile mici si mijlocii, este necesar sa fie armonizata cu punerea in aplicare a unor masuri eficiente de control si cu nevoia, atat din motive economice, cat si fiscale, de a mentine calitatea instrumentelor statistice comunitare.
(49) Este necesar sa li se permita statelor membre sa continue aplicarea regimurilor lor speciale pentru intreprinderi mici, in conformitate cu dispozitii comune si in vederea unei armonizari sporite.
(50) Statele membre este necesar sa-si pastreze libertatea de a aplica un regim special cuprinzand reduceri forfetare a TVA aferenta intrarilor pentru fermierii care nu intra sub incidenta regimului normal. Este necesar sa fie stabilite principiile de baza ale regimului special respectiv si sa fie adoptata o metoda comuna de calculare a valorii adaugate de respectivii fermieri, pentru colectarea resurselor proprii.
(51) Este necesar a se adopta un sistem comunitar de impozitare aplicabil bunurilor second-hand, operelor de arta, antichitatilor si obiectelor de colectie, cu scopul de a evita dubla impozitare si denaturarea concurentei intre persoanele impozabile.
(52) Aplicarea normelor comune privind TVA aurului reprezinta un obstacol important in calea utilizarii acestuia pentru investitii financiare si justifica, prin urmare, aplicarea unui regim fiscal special, pentru a consolida, de asemenea, competitivitatea internationala a pietei comunitare a aurului.
(53) Livrarea de aur de investitii este in mod inerent similara altor instrumente financiare care sunt scutite de TVA. În consecinta, scutirea pare a fi tratamentul fiscal cel mai adecvat pentru livrarile de aur de investitii.
(54) Definitia aurului de investitie este necesar sa includa monedele de aur a caror valoare reflecta in principal pretul aurului continut. Din motive de transparenta si certitudine juridica, este necesar sa fie elaborata o lista anuala a monedelor care intra sub incidenta regimului aplicabil aurului de investitie, care ofera garantii operatorilor ce tranzactioneaza asemenea monede. Lista respectiva este necesar sa nu aduca atingere scutirii monedelor care nu sunt incluse in lista, dar care indeplinesc criteriile stabilite de prezenta directiva.
(55) Pentru a preveni evaziunea fiscala si a atenua in acelasi timp sarcina financiara aferenta livrarii de aur cu grad de puritate superior unui anumit nivel, este justificat a se permite statelor membre sa desemneze clientul ca persoana obligata la plata TVA.
(56) Pentru a facilita respectarea obligatiilor fiscale de catre operatorii care presteaza servicii pe cale electronica si care nu sunt stabiliti si nici nu sunt obligati sa fie identificati in scopuri de TVA in Comunitate, este necesar sa fie stabilit un regim special. În cadrul regimului respectiv, orice operator care presteaza asemenea servicii pe cale electronica persoanelor neimpozabile din Comunitate, in cazul in care nu este altfel identificat in scopuri de TVA in Comunitate, este necesar sa aiba posibilitatea de a opta pentru identificare intr-un singur stat membru.
(57) Este de dorit ca dispozitiile privind serviciile de radiodifuziune si televiziune si anumite servicii prestate pe cale electronica sa fie instituite doar temporar si sa fie revizuite, pe baza experientei, dupa o scurta perioada de timp.
(58) Este necesar a promova aplicarea uniforma a dispozitiilor prezentei directive si, in acest scop, este necesar sa se instituie un comitet consultativ pentru taxa pe valoare adaugata pentru a se permite statelor membre si Comisiei sa coopereze strans.
(59) Este necesar, in anumite limite si sub rezerva anumitor conditii, ca statele membre sa poata introduce sau continua sa aplice masuri speciale de derogare de la prezenta directiva, cu scopul de a simplifica perceperea taxei sau de a preveni anumite forme de evaziune fiscala sau frauda.
(60) Pentru a evita situatia de incertitudine a unui stat membru care a depus o cerere de derogare in ceea ce priveste planurile Comisiei ca raspuns la cererea respectiva, este necesar sa se stabileasca termene in care Comisia are obligatia de a prezenta Consiliului fie o propunere de autorizare, fie o comunicare in care sa isi expuna obiectiile.
(61) Este esential a se asigura aplicarea uniforma a sistemului privind TVA. Este necesar sa se adopte masuri de punere in aplicare pentru realizarea acestui obiectiv.
(62) Este necesar ca masurile respective sa abordeze, in special, problema dublei impozitari a operatiunilor transfrontaliere care poate aparea ca urmare a divergentelor dintre statele membre in aplicarea normelor care reglementeaza locul efectuarii operatiunilor taxabile.
(63) Cu toate ca sfera de aplicare a masurilor respective este limitata, aceste masuri pot avea un impact bugetar care poate fi semnificativ pentru unul sau mai multe state membre. Prin urmare, este justificat dreptul Consiliului de a-si exercita competentele de executare.
(64) Tinand seama de sfera lor limitata de aplicare, masurile de punere in aplicare este necesar sa fie adoptate de catre Consiliu hotarand in unanimitate la propunerea Comisiei.
(65) Întrucat, din aceste motive, obiectivele prezentei directive nu pot fi atinse in mod suficient de statele membre si pot fi realizate, prin urmare, mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta masuri, in conformitate cu principiul subsidiaritatii prevazut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proportionalitatii, prevazut la articolul mentionat anterior, prezenta directiva nu depaseste ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor respective.
(66) Obligatia de a transpune prezenta directiva in legislatia nationala este necesar sa se limiteze la dispozitiile care reprezinta o modificare de fond in raport cu directivele anterioare. Obligatia de transpunere in legislatia nationala a dispozitiilor nemodificate decurge din directivele anterioare.
(67) Este necesar ca prezenta directiva sa nu aduca atingere obligatiilor statelor membre legate de termenele de transpunere in legislatia nationala a directivelor prevazute in anexa XI partea B,
ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:
Articolul 1
(1) Prezenta directiva stabileste sistemul comun privind taxa pe valoarea adaugata (TVA).
(2) Principiul sistemului comun privind TVA presupune aplicarea asupra bunurilor si serviciilor a unei taxe generale de consum exact proportionala cu pretul bunurilor si serviciilor, indiferent de numarul de operatiuni care au loc in procesul de productie si de distributie anterior etapei in care este perceputa taxa.
La fiecare operatiune, TVA, calculata la pretul bunurilor sau serviciilor la o cota aplicabila bunurilor sau serviciilor respective, este exigibila dupa deducerea valorii TVA suportate direct de diferitele componente ale pretului.
Sistemul comun privind TVA se aplica pana la etapa de vanzare cu amanuntul, inclusiv.
Articolul 2
(1) Urmatoarele operatiuni sunt supuse TVA:
(a) livrarea de bunuri efectuate cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de catre o persoana impozabila care actioneaza ca atare;
(b) achizitia intracomunitara de bunuri efectuata cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de catre:
(i) o persoana impozabila care actioneaza ca atare sau o persoana juridica neimpozabila, in cazul in care vanzatorul este o persoana impozabila care actioneaza ca atare si care nu poate beneficia de scutirea pentru intreprinderi mici prevazuta la articolele 282-292 si care nu este reglementata de articolul 33 sau 36;
(ii) in cazul mijloacelor de transport noi, o persoana impozabila sau o persoana juridica neimpozabila ale carei alte achizitii nu sunt supuse TVA in temeiul articolului 3 alineatul (1) sau orice alta persoana neimpozabila;
(iii) in cazul produselor supuse accizelor, atunci cand accizele la achizitia intracomunitara sunt exigibile, in temeiul Directivei 92/12/CEE, pe teritoriul statului membru, o persoana impozabila sau o persoana juridica neimpozabila ale carei alte achizitii nu sunt supuse TVA in temeiul articolului 3 alineatul (1);
(c) prestarea de servicii efectuata cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de catre o persoana impozabila care actioneaza ca atare;
(d) importul de bunuri.
(2) (a) În sensul alineatului (1) litera (b) punctul (ii), sunt considerate “mijloace de transport” urmatoarele mijloace de transport, in cazul in care sunt destinate transportului de persoane sau de bunuri:
(i) vehiculele terestre cu motor a caror capacitate depaseste 48 centimetri cubi sau a caror putere depaseste 7,2 kilowati;
(ii) navele care depasesc 7,5 metri in lungime, cu exceptia navelor utilizate pentru navigatia in largul marii si care transporta calatori cu plata si a navelor utilizate pentru activitati comerciale, industriale sau de pescuit sau pentru salvare si asistenta pe mare sau pentru pescuitul de coasta;
(iii) aeronavele a caror greutate la decolare depaseste 1550 kilograme, cu exceptia aeronavelor utilizate de companii aeriene care opereaza cu plata, in principal, pe rute internationale;
(b) Aceste mijloace de transport sunt considerate “noi” in cazul:
(i) vehiculelor terestre cu motor, atunci cand livrarea are loc in termen de sase luni de la data primei puneri in folosinta sau atunci cand vehiculul a parcurs maximum 6000 de kilometri;
(ii) navelor, atunci cand livrarea are loc in termen de trei luni de la data primei puneri in folosinta sau atunci cand nava a efectuat deplasari a caror durata totala nu depaseste 100 de ore;
(iii) aeronavelor, atunci cand livrarea are loc in termen de trei luni de la data primei puneri in folosinta sau atunci cand aeronava a zburat maximum 40 de ore;
(c) statele membre stabilesc conditiile in care pot fi considerate ca stabilite datele prevazute la litera (b).
(3) “Produse supuse accizelor” inseamna produsele energetice, alcoolul si bauturile alcoolice si tutunul prelucrat, astfel cum sunt definite de legislatia comunitara actuala, exceptand gazul furnizat prin sistemul de distributie a gazelor naturale si electricitatea.
Articolul 3
(1) Prin derogare de la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i), nu sunt supuse TVA urmatoarele operatiuni:
(a) achizitia intracomunitara de bunuri efectuata de catre o persoana impozabila sau de catre o persoana juridica neimpozabila, atunci cand livrarea de astfel de bunuri pe teritoriul statului membru de achizitie este scutita in temeiul articolelor 148 si 151;
(b) achizitia intracomunitara de bunuri, alta decat cea prevazuta la litera (a) si la articolul 4 si alta decat achizitia de mijloace de transport noi sau de produse supuse accizelor, efectuata de catre o persoana impozabila pentru activitatile sale agricole, forestiere sau de pescuit supuse regimului forfetar comun pentru producatori agricoli sau de catre o persoana impozabila care efectueaza doar livrari de bunuri sau prestari de servicii pentru care TVA nu este deductibila sau de catre o persoana juridica neimpozabila.
(2) Alineatul (1) litera (b) se aplica numai in cazul in care sunt indeplinite urmatoarele conditii:
(a) in anul calendaristic curent, valoarea totala a achizitiilor intracomunitare de bunuri nu depaseste un plafon pe care il stabilesc statele membre, dar care nu poate fi mai mic de 10000 EUR sau echivalentul acestei sume in moneda nationala;
(b) in anul calendaristic anterior, valoarea totala a achizitiilor intracomunitare de bunuri nu a depasit plafonul prevazut la litera (a).
Plafonul care serveste ca referinta consta in valoarea totala, fara TVA datorata sau achitata in statul membru din care a inceput expedierea sau transportul bunurilor, a achizitiilor intracomunitare de bunuri prevazute la alineatul (1) litera (b).
(3) Statele membre acorda persoanelor impozabile si persoanelor juridice neimpozabile eligibile in temeiul alineatului (1) litera (b) dreptul de a opta pentru regimul general prevazut la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i).
Statele membre stabilesc norme detaliate pentru exercitarea optiunii prevazute la primul paragraf, care, in orice caz, acopera o perioada de doi ani calendaristici.
Articolul 4
Pe langa operatiunile prevazute la articolul 3, nu sunt supuse TVA urmatoarele operatiuni:
(a) achizitia intracomunitara de bunuri second-hand, obiecte de arta, obiecte de colectie sau antichitati, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 1-4, atunci cand vanzatorul este un comerciant persoana impozabila care actioneaza ca atare si atunci cand TVA a fost aplicata bunurilor in statul membru din care a inceput expedierea sau transportul acestora, in conformitate cu regimul marjei prevazut la articolele 312-325;
(b) achizitia intracomunitara de mijloace de transport second-hand, astfel cum sunt definite la articolul 327 alineatul (3), atunci cand vanzatorul este un comerciant persoana impozabila care actioneaza ca atare si atunci cand TVA a fost aplicata mijloacelor de transport in statul membru din care a inceput expedierea sau transportul acestora, conform regimului tranzitoriu pentru mijloace de transport second-hand;
(c) achizitia intracomunitara de bunuri second-hand, obiecte de arta, obiecte de colectie sau antichitati, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 1-4, atunci cand vanzatorul este un organizator de vanzari prin licitatie publica, ce actioneaza ca atare, si atunci cand TVA a fost aplicata bunurilor in statul membru din care a inceput expedierea sau transportul acestora, conform regimului special pentru vanzari prin licitatie publica.
Articolul 5
În sensul aplicarii prezentei directive, se aplica urmatoarele definitii:
(1) “Comunitate” si “teritoriul Comunitatii” inseamna teritoriile statelor membre definite la punctul 2;
(2) “stat membru” si “teritoriul unui stat membru” inseamna teritoriul fiecarui stat membru al Comunitatii caruia i se aplica Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in conformitate cu articolul 299 din tratat, cu exceptia oricarui teritoriu dintre cele prevazute la articolul 6 din prezenta directiva;
(3) “teritorii terte” inseamna teritoriile prevazute la articolul 6;
(4) “tara terta” inseamna orice stat sau teritoriu caruia nu i se aplica tratatul.
Articolul 6
(1) Prezenta directiva nu se aplica urmatoarelor teritorii care fac parte din teritoriul vamal al Comunitatii:
(a) Muntele Athos;
(b) Insulele Canare;
(c) teritoriile franceze de peste mari;
(d) Insulele Aland;
(e) Insulele anglo-normande.
(2) Prezenta directiva nu se aplica urmatoarelor teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Comunitatii:
(a) Insula Heligoland;
(b) teritoriul Büsingen:
(c) Ceuta;
(d) Melilla;
(e) Livigno;
(f) Campione d’Italia;
(g) apele italiene ale Lacului Lugano.
Articolul 7
(1) Tinand seama de conventiile si tratatele incheiate cu Franta, Regatul Unit si, respectiv, Cipru, Principatul Monaco, Insula Man si zonele Akrotiri si Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit nu sunt considerate, in sensul aplicarii prezentei directive, ca tari terte.
(2) Statele membre adopta masurile necesare pentru a asigura ca operatiunile provenite din Principatul Monaco sau destinate acestui teritoriu sunt considerate operatiuni provenite din Franta sau destinate acestei tari, ca operatiunile provenite din Insula Man sau destinate acestui teritoriu sunt considerate operatiuni provenite din Regatul Unit sau destinate acestei tari si ca operatiunile provenite din zonele Akrotiri si Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit sau destinate acestor zone sunt considerate operatiuni provenite din Cipru sau destinate acestei tari.
Articolul 8
În cazul in care Comisia considera ca dispozitiile prevazute la articolele 6 si 7 nu mai sunt justificate, in special in ceea ce priveste concurenta loiala sau resursele proprii, prezinta Consiliului propuneri in consecinta.
Articolul 9
(1) “Persoana impozabila” inseamna orice persoana care, in mod independent, desfasoara in orice loc orice activitate economica, indiferent de scopul sau rezultatele activitatii respective.
Orice activitate a producatorilor, comerciantilor sau persoanelor care presteaza servicii, inclusiv activitatile miniere si agricole si activitatile prestate in cadrul profesiunilor liberale, este considerata “activitate economica”. Exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate este de asemenea considerata activitate economica.
(2) Pe langa persoanele prevazute la alineatul (1), orice persoana care, in mod ocazional, livreaza un mijloc de transport nou, expediat sau transportat clientului de catre vanzator sau client sau in numele vanzatorului sau al clientului la o destinatie situata in afara teritoriului unui stat membru, dar pe teritoriul Comunitatii, este considerata o persoana impozabila.
Masuri de aplicare – art. 4 din Directiva 77/388/CEE (art. 9 (1) din Directiva 2006/112/CE):
Regulamentul (CE) 1777/2005 – Articolul 2:
O grupare de interese economice europene (GIEE), constituită în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2137/85, care livrează bunuri sau prestează servicii cu titlu oneros membrilor săi sau terților, este persoană plătitoare de impozit în sensul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 77/388/CEE.
Articolul 10
Conditia prevazuta la articolul 9 alineatul (1) ca activitatea economica sa fie efectuata “in mod independent” exclude de la plata TVA salariatii si alte persoane in masura in care acestea sunt legate de un angajator printr-un contract de munca sau prin orice alte legaturi juridice care dau nastere relatiei angajator-angajat in ceea ce priveste conditiile de munca, remunerarea si raspunderea angajatorului.
