CAP. 1 Livrarea de bunuri
Articolul 14
(1) “Livrare de bunuri” inseamna transferul dreptului de a dispune de bunuri corporale in calitate de proprietar.
(2) Pe langa operatiunea prevazuta la alineatul (1), fiecare dintre urmatoarele operatiuni este considerata livrare de bunuri:
(a) transferul, printr-un ordin emis de o autoritate publica sau in numele unei autoritati publice sau in conditiile prevazute de lege, al dreptului de proprietate asupra unui bun cu plata unei compensatii;
(b) predarea efectiva a bunurilor in temeiul unui contract de inchiriere a bunurilor pe o anumita perioada sau de vanzare cu plata in rate a bunurilor, care prevede ca, in conditii normale, dreptul de proprietate este dobandit cel mai tarziu la plata ultimei rate;
(c) transferul de bunuri in temeiul unui contract de comision la cumparare sau vanzare.
(3) Statele membre pot considera predarea anumitor lucrari de constructii ca o livrare de bunuri.
Articolul 15
(1) Electricitatea, gazul, caldura, agentul frigorific si altele de aceeasi naturasunt considerate bunuri corporale.
(2) Statele membre pot considera ca bunuri corporale urmatoarele:
(a) anumite drepturi asupra bunurilor imobile;
(b) drepturile in rem care ii confera titularului dreptul de a utiliza bunurilor imobile;
(c) actiunile sau interesele echivalente cu actiunile care ii confera detinatorului, de jure sau de facto, drepturi de proprietate sau de posesie asupra unor bunuri imobile sau asupra unei parti a acestora.
Articolul 16
Utilizarea de catre o persoana impozabila a bunurilor care fac parte din activele activitatii sale economice in interes propriu sau in interesul personalului sau, transferul lor gratuit sau, mai general, utilizarea lor in alte scopuri decat cele legate de desfasurarea activitatii economice sunt considerate livrari ca livrari cu titlu oneros atunci cand taxa aferenta bunurilor respective sau partilor componente ale bunurilor respective a fost dedusa total sau partial.
Cu toate acestea, utilizarea bunurilor ca mostre sau pentru oferirea de cadouri de mica valoare in scopul desfasurarii activitatii nu este considerata livrare cu titlu oneros.
Articolul 17
(1) Transferul de catre o persoana impozabila a unor bunuri care fac parte din activele activitatii sale economice catre un alt stat membru este considerat livrare de bunuri efectuata cu titlu oneros.
“Transfer catre alt stat membru” inseamna expedierea sau transportul de bunuri mobile corporale de catre persoana impozabila sau in numele acesteia, in scopul desfasurarii activitatii sale, catre o destinatie din afara teritoriului statului membru in care se afla bunurile, dar in interiorul Comunitatii.
(2) Expedierile sau transporturile in scopul oricareia dintre urmatoarele tranzactii nu sunt considerate transfer catre alt stat membru:
(a) livrarea de bunuri de catre persoana impozabila pe teritoriul statului membru in care se incheie expedierea sau transportul, in conditiile stabilite la articolul 33;
(b) livrarea de bunuri, in vederea instalarii sau montarii de catre furnizor sau in numele acestuia, realizata de catre persoana impozabila pe teritoriul statului membru in care se incheie expedierea sau transportul bunurilor, in conditiile stabilite la articolul 36;
(c) livrarea de bunuri de catre persoana impozabila la bordul unei nave, al unei aeronave sau al unui tren in cursul unei operatiuni de transport de calatori, in conditiile stabilite la articolul 37;
(d) livrarea de gaz prin sistemul de distributie a gazelor naturale sau de electricitate, in conditiile stabilite la articolele 38 si 39;
(e) livrarea de bunuri de catre persoana impozabila pe teritoriul statului membru, in conditiile stabilite la articolele 138, 146, 147, 148, 151 sau 152;
(f) prestarea unui serviciu realizata pentru persoana impozabila si constand in prelucrarea fizica a bunurilor in cauza efectuata pe teritoriul statului membru in care se incheie expedierea sau transportul bunurilor, cu conditia ca bunurile, dupa prelucrare, sa fie returnate persoanei impozabile respective in statul membru din care au fost expediate sau transportate initial;
(g) utilizarea temporara a bunurilor pe teritoriul statului membru in care se incheie expedierea sau transportul acestora, in scopul prestarii de servicii de catre persoana impozabila stabilita in statul membru in care a inceput expedierea sau transportul bunurilor;
(h) utilizarea temporara a bunurilor, pe o perioada care nu depaseste douazeci si patru de luni, pe teritoriul unui alt stat membru, in care importul acelorasi bunuri dintr-o tara terta in vederea utilizarii lor temporare este reglementata de regimuri de admitere temporara cu scutire completa de drepturi de import.
(3) În cazul in care una dintre conditiile care reglementeaza eligibilitatea in temeiul alineatului (2) nu mai este indeplinita, se considera ca bunurile au fost transferate in alt stat membru. În asemenea cazuri, se considera ca transferul are loc in momentul in care conditia inceteaza sa mai fie indeplinita.
Articolul 18
Statele membre pot considera ca o livrare de bunuri efectuata cu titlu oneros fiecare dintre urmatoarele tranzactii:
(a) utilizarea de catre o persoana impozabila in scopul desfasurarii activitatii sale economice a bunurilor produse, construite, extrase, prelucrate, cumparate sau importate in cadrul activitatii respective, in cazul in care TVA aferenta bunurilor respective nu este deductibila in intregime, in cazul in care acestea sunt achizitionate de la alta persoana impozabila;
(b) utilizarea bunurilor de catre o persoana impozabila intr-un domeniu de activitate neimpozabil, atunci cand TVA aferenta bunurilor respective a fost dedusa total sau partial la achizitia acestora sau la utilizarea lor in conformitate cu litera (a);
(c) cu exceptia cazurilor prevazute la articolul 19, pastrarea bunurilor de catre o persoana impozabila sau de catre succesorii acesteia atunci cand ea inceteaza sa mai desfasoare o activitate economica impozabila, in cazul in care TVA aferenta bunurilor respective a fost dedusa total sau partial la achizitia acestora sau la utilizarea lor in conformitate cu litera (a).
Articolul 19
În cazul unui transfer, indiferent daca este efectuat cu titlu oneros sau nu, sau sub forma de aport la o societate, al tuturor activelor sau al unei parti a acestora, statele membre pot considera ca nu a avut loc nici o livrare de bunuri si ca persoana careia ii sunt transferate bunurile este succesorul cedentului.
Statele membre pot adopta masurile necesare pentru a preveni denaturarea concurentei, in cazul in care beneficiarul este o persoana partial impozabila. De asemenea, acestea pot adopta orice masuri necesare pentru prevenirea evaziunii fiscale sau a fraudei prin aplicarea prezentului articol.
