Articolul 167
Dreptul de deducere ia nastere in momentul in care taxa deductibila devine exigibila.
Articolul 168
În masura in care bunurile si serviciile sunt utilizate in scopul operatiunilor taxabile ale unei persoane impozabile, persoana impozabila are dreptul, in statul membru in care efectueaza operatiunile respective, de a deduce din valoarea TVA, pe care are obligatia de a o plati, urmatoarele sume:
(a) TVA datorata sau achitata in statul membru in cauza pentru bunurile care ii sunt sau care urmeaza a-i fi livrate sau pentru serviciile care ii sunt sau urmeaza a-i fi prestate de o alta persoana impozabila;
(b) TVA datorata pentru operatiunile asimilate livrarilor de bunuri sau prestarilor de servicii in temeiul articolului 18 litera (a) si articolului 27;
(c) TVA datorata pentru achizitiile intracomunitare de bunuri in temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i);
(d) TVA datorata pentru operatiunile asimilate achizitiilor intracomunitare in conformitate cu articolele 21 si 22;
(e) TVA datorata sau achitata pentru importul de bunuri in statul membru in cauza.
Articolul 169
Pe langa deducerea prevazuta la articolul 168, persoana impozabila are dreptul sa deduca TVA prevazuta la articolul respectiv in masura in care bunurile si serviciile sunt utilizate in scopul urmatoarelor operatiuni:
(a) operatiuni legate de activitatile prevazute la articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf, efectuate in afara statului membru in care taxa este datorata sau achitata, pentru care TVA este deductibila in cazul in care operatiunile sunt efectuate in statul membru respectiv;
(b) operatiuni scutite in temeiul articolelor 138, 142 sau 144, articolelor 146-149, articolelor 151, 152, 153 sau 156, articolului 157 alineatul (1) litera (b), articolelor 158-161 sau articolului 164;
(c) operatiuni scutite in temeiul articolului 135 alineatul (1) literele (a)-(f), atunci cand clientul este stabilit in afara Comunitatii sau atunci cand operatiunile respective sunt in legatura directa cu bunuri care urmeaza a fi exportate din Comunitate.
Articolul 170
Toate persoanele impozabile care, in sensul articolului 1 din Directiva 79/1072/CEE [8], articolului 1 din Directiva 86/560/CEE [9] si articolului 171 din prezenta directiva, nu sunt stabilite in statul membru in care ele cumpara bunuri si servicii sau importa bunuri supuse TVA au dreptul de a obtine o rambursare a TVA respective in masura in care bunurile si serviciile sunt utilizate pentru urmatoarele operatiuni:
(a) operatiunile prevazute la articolul 169;
(b) operatiunile pentru care taxa este datorata doar de catre client in conformitate cu articolele 194-197 sau cu articolul 199.
Articolul 171
(1) TVA este rambursata persoanelor impozabile care nu sunt stabilite in statul membru in care ele cumpara bunuri si servicii sau importa bunuri supuse TVA, dar care sunt stabilite intr-un alt stat membru, in conformitate cu normele de punere in aplicare stabilite de Directiva 79/1072/CEE.
Persoanele impozabile prevazute la articolul 1 din Directiva 79/1072/CEE sunt considerate, de asemenea, in sensul aplicarii directivei mentionate anterior, persoane impozabile care nu sunt stabilite in statul membru in cauza atunci cand, in statul membru in care ele cumpara bunuri si servicii sau importa bunuri supuse TVA, au efectuat doar livrarea de bunuri sau prestarea de servicii unui destinatar desemnat ca persoana obligata la plata TVA in conformitate cu articolele 194-197 sau cu articolul 199.
(2) TVA este rambursata persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunitatii in conformitate cu normele de aplicare stabilite de Directiva 86/560/CEE.
Persoanele impozabile prevazute la articolul 1 din Directiva 86/560/CEE sunt considerate, de asemenea, in sensul aplicarii directivei mentionate anterior, persoane impozabile care nu sunt stabilite in Comunitate atunci cand, in statul membru in care ele cumpara bunuri si servicii sau importa bunuri supuse TVA, au efectuat doar livrarea de bunuri sau prestarea de servicii unui destinatar desemnat ca persoana obligata la plata TVA in conformitate cu articolele 194-197 sau cu articolul 199.
(3) Directivele 79/1072/CEE si 86/560/CEE nu se aplica livrarii de bunuri care este sau poate fi scutita in temeiul articolului 138 atunci cand bunurile astfel livrate sunt expediate sau transportate de persoana care achizitioneaza bunurile sau in numele acesteia.
Articolul 172
(1) Orice persoana care este considerata persoana impozabila prin faptul ca livreaza, in mod ocazional, un mijloc de transport nou in conditiile stabilite la articolul 138 alineatul (1) si articolul 138 alineatul (2) litera (a) are dreptul de a deduce, in statul membru in care are loc livrarea, TVA inclusa in pretul de cumparare sau achitata pentru importul sau achizitia intracomunitara a mijlocului de transport respectiv, pana la o valoare care nu depaseste valoarea TVA pe care este necesar sa o plateasca in cazul in care livrarea nu este scutita.
Dreptul de deducere apare si poate fi exercitat doar in momentul livrarii mijlocului de transport nou.
(2) Statele membre stabilesc normele de aplicare a alineatului (1).

Articolul 173
(1) În cazul bunurilor sau serviciilor utilizate de o persoana impozabila atat pentru operatiuni care dau drept de deducere in conformitate cu articolele 168, 169 si 170, cat si pentru operatiuni care nu dau drept de deducere a TVA, deducerea este permisa numai pentru partea din TVA care poate fi atribuita primelor tranzactii.
Pro rata de deducere se stabileste, in conformitate cu articolele 174 si 175, pentru toate operatiunile efectuate de persoana impozabila.
(2) Statele membre pot adopta urmatoarele masuri:
(a) sa autorizeze persoanele impozabile sa stabileasca o pro rata pentru fiecare sector al activitatii sale, cu conditia sa tina evidente contabile distincte pentru fiecare sector;
(b) sa oblige persoana impozabila sa stabileasca o pro rata pentru fiecare sector al activitatii sale si sa tina evidente contabile distincte pentru fiecare sector;
(c) sa autorizeze sau sa oblige persoana impozabila sa efectueze deducerea pe baza utilizarii tuturor bunurilor si serviciilor sau a unei parti a acestora;
(d) sa autorizeze sau sa oblige persoana impozabila sa efectueze deducerea in conformitate cu norma stabilita la alineatul (1) primul paragraf, pentru toate bunurile si serviciile utilizate pentru toate operatiunile prevazute la paragraful mentionat anterior;
(e) sa prevada ca, atunci cand TVA care nu poate fi dedusa de catre persoana impozabila este nesemnificativa, aceasta sa fie considerata nula.
Articolul 174
(1) Pro rata de deducere este compusa dintr-un raport cuprinzand urmatoarele sume:
(a) la numarator, valoarea totala, fara TVA, a cifrei de afaceri anuale, aferente operatiunilor care dau drept de deducere conform articolelor 168 si 169;
(b) la numitor, valoarea totala, fara TVA, a cifrei de afaceri anuale aferente operatiunilor incluse la numarator si operatiunilor care nu dau drept de deducere.
Statele membre pot include la numitor valoarea subventiilor, altele decat cele legate direct de pretul livrarilor de bunuri sau prestarilor de servicii prevazute la articolul 73.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), urmatoarele sume sunt excluse de la calculul pro rata de deducere:
(a) valoarea cifrei de afaceri aferente livrarilor de bunuri de capital utilizate de persoana impozabila in scopul desfasurarii activitatii sale economice;
(b) valoarea cifrei de afaceri aferente operatiunilor imobiliare si financiare accesorii;
(c) valoarea cifrei de afaceri aferente operatiunilor prevazute la articolul 135 alineatul (1) literele (b)-(g) in masura in care operatiunile in cauza sunt accesorii.
(3) Atunci cand statele membre isi exercita optiunea in temeiul articolului 191 de a nu solicita ajustarea pentru bunurile de capital, ele pot include transferurile de bunuri de capital in calculul pro rata de deducere.
Articolul 175
(1) Pro rata de deducere se determina anual, se stabileste ca procent si se rotunjeste la o cifra care nu depaseste urmatorul numar intreg.
(2) Pro rata provizorie pentru un an este cea calculata pe baza operatiunilor anului anterior. În absenta oricaror astfel de operatiuni sau atunci cand acestea sunt nesemnificative ca valoare, pro rata este estimata provizoriu, sub controlul autoritatilor fiscale, de catre persoana impozabila pe baza previziunilor proprii.
Cu toate acestea, statele membre pot continua sa aplice normele in vigoare la 1 ianuarie 1979 sau, in cazul statelor membre care au aderat la Comunitate dupa data mentionata anterior, la data aderarii lor.
(3) Deducerile efectuate pe baza pro rata provizorie sunt regularizate la stabilirea pro rata definitiva, in cursul anului urmator.

Articolul 176
Consiliul, hotarand in unanimitate la propunerea Comisiei, stabileste cheltuielile care nu dau drept de deducere a TVA. Nu se acorda dreptul de deducere a taxei pentru cheltuielile care nu sunt legate strict de activitatea economica desfasurata, precum cheltuielile de lux, divertisment sau spectacole.
Pana la intrarea in vigoare a dispozitiilor prevazute la primul paragraf, statele membre pot continua sa aplice toate excluderile prevazute de legislatiile lor nationale la 1 ianuarie 1979 sau, in cazul statelor membre care au aderat la Comunitate dupa data mentionata anterior, la data aderarii lor.
Articolul 177
Dupa consultarea comitetului TVA, fiecare stat membru poate exclude total sau partial, din motive economice conjuncturale, din sistemul de deduceri toate sau o parte din bunurile de capital sau alte bunuri.
Pentru a mentine conditii identice de concurenta, statele membre, in loc de a refuza deducerea, pot impozita bunurile fabricate de persoana impozabila insasi sau bunurile pe care aceasta le-a cumparat in Comunitate sau pe care le-a importat, astfel incat impozitul sa nu depaseasca valoarea TVA care se aplica achizitiei de bunuri similare.

Articolul 178
Pentru exercitarea dreptului de deducere, o persoana impozabila este necesar sa indeplineasca urmatoarele conditii:
(a) pentru deducerile in temeiul articolului 168 litera (a), in ceea ce priveste livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, aceasta are obligatia de a detine o factura emisa in conformitate cu articolele 220-236 si cu articolele 238, 239 si 240;
(b) pentru deducerile in temeiul articolului 168 litera (b), in ceea ce priveste operatiunile asimilate livrarilor de bunuri sau prestarilor de servicii, aceasta are obligatia de a indeplini formalitatile stabilite de fiecare stat membru;
(c) pentru deducerile in temeiul articolului 168 litera (c), in ceea ce priveste achizitia intracomunitara de bunuri, aceasta are obligatia de a include in declaratia privind TVA prevazuta la articolul 250 toate informatiile necesare pentru calcularea valorii TVA datorate pentru achizitiile sale intracomunitare de bunuri si are obligatia de a detine o factura emisa in conformitate cu articolele 220-236;
(d) pentru deducerile in temeiul articolului 168 litera (d), in ceea ce priveste operatiunile asimilate achizitiilor intracomunitare de bunuri, are obligatia de a indeplini formalitatile stabilite de fiecare stat membru;
(e) pentru deducerile in temeiul articolului 168 litera (e), in ceea ce priveste importul de bunuri, are obligatia de a detine un document de import care o desemneaza ca destinatar sau importator si care mentioneaza valoarea TVA datorate sau permite calcularea valorii respective;
(f) atunci cand este obligata sa plateasca TVA in calitate de client in cazul aplicarii articolelor 194-197 sau articolului 199, are obligatia de a indeplini formalitatile stabilite de fiecare stat membru.
Articolul 179
Persoana impozabila efectueaza deducerea scazand din valoarea totala a TVA datorate pentru o anumita perioada fiscala valoarea totala a TVA pentru care, in aceeasi perioada, dreptul de deducere a aparut si este exercitat in conformitate cu articolul 178.
Cu toate acestea, statele membre pot solicita ca persoanele impozabile care efectueaza operatiuni ocazionale definite la articolul 12 sa-si exercite dreptul de deducere doar la momentul livrarii.
Articolul 180
Statele membre pot autoriza o persoana impozabila sa efectueze o deducere pe care nu a efectuat-o in conformitate cu articolele 178 si 179.
Articolul 181
Statele membre pot autoriza o persoana impozabila care nu detine o factura emisa in conformitate cu articolele 220-236 sa efectueze deducerea prevazuta la articolul 168 litera (c) pentru achizitiile sale intracomunitare de bunuri.
Articolul 182
Statele membre stabilesc conditiile si normele de aplicare a articolelor 180 si 181.
Articolul 183
Atunci cand, pentru o anumita perioada fiscala, valoarea deducerilor depaseste valoarea TVA datorate, statele membre pot fie efectua o rambursare, fie reporta excedentul in perioada urmatoare, in conditiile pe care le stabilesc.
Cu toate acestea, statele membre pot refuza rambursarea sau reportarea in cazul in care valoarea excedentului este nesemnificativa.

Articolul 184
Deducerea initiala este regularizata atunci cand este mai mare sau mai mica decat cea la care are dreptul persoana impozabila.
Articolul 185
(1) Regularizarea se efectueaza in special atunci cand, dupa intocmirea declaratiei privind TVA, apar modificari ale factorilor utilizati la stabilirea sumei de dedus, de exemplu atunci cand se anuleaza cumparari sau se obtin reduceri de pret.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), nu se efectueaza regularizari in cazul operatiunilor ramase total sau partial neachitate sau in cazul distrugerii, pierderii sau furtului demonstrate sau confirmate in mod corespunzator sau in cazul bunurilor preluate pentru oferirea de cadouri de mica valoare sau de esantioane, in conformitate cu articolul 16.
Cu toate acestea, in cazul operatiunilor ramase total sau partial neachitate sau in cazul furtului, statele membre pot solicita efectuarea regularizarii.
Articolul 186
Statele membre stabilesc normele de aplicare a articolelor 184 si 185.
Articolul 187
(1) În cazul bunurilor de capital, regularizarea este operata pe o perioada de cinci ani, incluzand anul in care bunurile au fost achizitionate sau fabricate.
Cu toate acestea, statele membre isi pot baza regularizarea pe o perioada de cinci ani completi de la data la care bunurile sunt utilizate prima data.
În cazul bunurilor imobile achizitionate ca bunuri de capital, perioada de regularizarere poate fi prelungita pana la 20 de ani.
(2) Regularizarea anuala se efectueaza numai pentru o cincime din TVA aplicata bunurilor de capital sau, in cazul prelungirii perioadei de regularizare, pentru o fractiune corespunzatoare din TVA.
Regularizarea prevazuta la primul paragraf se efectueaza in functie de modificarile dreptului de deducere in anii urmatori fata de anul in care bunurile au fost achizitionate, fabricate sau, dupa caz, utilizate prima data.
Articolul 188
(1) În cazul in care sunt livrate in perioada de regularizare, bunurile de capital sunt considerate ca si cand au fost utilizate pentru activitatea economica a persoanei impozabile pana la expirarea perioadei de regularizare.
Activitatea economica este considerata impozabila in intregime in cazurile in care livrarea de bunuri de capital este impozabila.
Activitatea economica este considerata scutita in intregime in cazurile in care livrarea de bunuri de capital este scutita.
(2) Regularizare prevazuta la alineatul (1) se efectueaza o singura data pentru perioada de timp ramasa din perioada de regularizare. Cu toate acestea, atunci cand livrarea de bunuri de capital este scutita, statele membre pot sa nu solicite o regularizare in masura in care cumparatorul este o persoana impozabila care utilizeaza bunurile de capital respective doar pentru operatiuni care dau drept de deducere.
Articolul 189
Pentru aplicarea articolelor 187 si 188, statele membre pot adopta urmatoarele masuri:
(a) definirea conceptului de bunuri de capital;
(b) precizarea valorii TVA care este luata in considerare pentru regularizare;
(c) adoptarea oricaror masuri necesare pentru a se asigura ca regularizarea nu creeaza avantaje nejustificate;
(d) permiterea simplificarilor administrative.
Articolul 190
În sensul articolelor 187, 188, 189 si 191, statele membre pot considera ca bunuri de capital serviciile care au caracteristici similare celor atribuite in mod normal bunurilor de capital.
Articolul 191
În cazul in care, in orice stat membru, efectul practic al aplicarii articolelor 187 si 188 este neglijabil, statul membru in cauza poate opta, dupa consultarea comitetului TVA, sa nu aplice dispozitiile respective, tinand seama de impactul global al TVA in statul membru in cauza si de necesitatea unei simplificari administrative si cu conditia sa nu rezulte denaturari ale concurentei.
Articolul 192
Atunci cand o persoana impozabila trece de la regimul normal de impozitare la un regim special sau viceversa, statele membre adopta toate masurile necesare pentru a se asigura ca persoana impozabila respectiva nu beneficiaza de avantaje nejustificate sau nu sufera prejudicii nejustificate.